Vicovia S.r.l - Produse

Pe ziua de 1 Octombrie 1919, s–au înfiintat în toata tara pe lânga scolile normale existente în vechiul regat, înca 28 de scoli normale. Printre scolile înfiintate a fost si scoala normala din Bacau, cu trei clase de elevi, veniti de la cele trei scoli pregatitoare din judet: Hemeius, Gârleni si Onesti. Cu organizarea scolii normale din Bacau, a fost însarcinat d. profesor Gh. Gavrilescu, directorul Liceului „Ferdinand I” din Bacau, pe acea vreme, care a functionat numai pâna la 1 noembrie, când a fost numit director d. profesor H. Ionescu. Cursurile s–au deschis la 19 noiembrie. Planul initial era ca elevii sa urmeze cursurile în localul liceului „Ferdinand I”, iar internatul sa fie în localul închiriat. Negasindu–se un local încapator în oras, s–a intervenit la primaria Bacau, sa cedeze localul ?colii Primare de Fete nr. 1 din str. Negel, spre a servi de internat. Primaria Bacau a cedat localul cerut de organizatorii scolii normale pentru un an scolar (1919–1920). Nicolae POPOVICI

Situaţia curentă din Statele Unite este rezultatul unei desfăşurări teribile de influenţă şi putere ebraică. Trebuie să medităm la faptul că evreii americani au reuşit să menţină un sprijin incontestabil pentru Israel în ultimii treizeci şi cinci de ani, în ciuda faptului că Israelul a confiscat teritorii şi s-a angajat în reprimarea brutală a palestinienilor din regiunile invadate - reprimare ce va sfârşi, cel mai probabil, cu expulzarea sau subjugarea completă, cu degradarea şi apartheidul. In timpul aceleiaşi perioade, organizaţiile ebraice din America au constituit o forţă importantă - după părerea mea, forţa principală - în formarea unui stat dedicat suprimării identităţii etnice a europenilor, în încurajarea imigraţiei multi-etnice în S.U.A. şi în formarea unui sistem juridic şi a unei ideologii culturale cu o sensibilitate obsesivă la nemulţumirile şi interesele minorităţilor etnice: cultura Holocaustului.

Faptul ca, la Chisinau, exista Nicolae Dabija si exista oameni ca Nicolae Dabija devine, în pofida timpurilor de pustiire pe care le traim, un semn din ce în ce mai acut de reviriment național. Dabija este un mare poet ?i un mare luptator pentru cauza neamului sau, un cauzas al totalitatii românesti, dar si un om cu vocatie europeana, sub zodia iubirii si a compatibilitatii. Poezii ale sale au intrat în folclor, prin simplitatea geniala la care a ajuns acest nou clasic al literaturii române. Eseurile sale din Literatura si Arta sunt, marturii teribile ale unei constiinte careia nu-i e greu sa-si în?eleaga epoca si locul în care traieste, si nu-i e frica sa fie un cauza? al adevarului. Dabija face parte dintr-o genera?ie divina de scriitori care s-au identificat pâna la jertfa cu neamul lor si cu aspiratiile lui sugrumate de dubla opresiune, nationala si ideologica. Adrian PAUNESCU

Vă asigur că povestea despre care va fi vorba în rândurile ce urmează este o ficţiune situată în centrul unor evenimente de un realism mai presus de orice îndoiala: suntem in târgul Baciului, în primăvara anului 1858, când disputa dintre unionişti şi antiunionişti pentru alegerile Divnurilor Ad-Hoc era în toi. Negustorul Mihalache Grigoraş se întorcea de la Galaţi cu harabaua încărcată cu marfă şi un surugiu nou - Iovită Valahul -. „om netrecut de treizeci de ani, voinic, spătos, cu fata aspră şi cu privirea de tăciune aprins”. Vom afla în curând ca surugiul era fiul boierului Niculae Opran din Brăila şi ea trăise ca fecior de sluga pe lângă conac, ceea ce l-a făcut la maturi­tate să aleagă calea haiduciei. Acesta era lovită Valahul. Fără a sta mult pe gânduri, se alătura valului unionist, spre bucuria ţăranilor si târgoveţilor, dar si a boieru­lui Costache Rosetti Teţcami, Dimitrie Cracte. Petrache Braiescu, Ionaş Leca sau Iancu Budu, toţi unionişti şi apropiaţi de popor. Romanul, Haiducul lovita Valahul”, scos la Editura Vicovia - 2007, este scris de către cunoscutul şi apreciatul istoriograf cultural si literar băcăuan Marin Cosmescu-Delasabar, care dezvoltă o mai veche nuvele - Ioviţă Valahul, într-o opera epica de 300 de pagini, inti­tulată mai sugestiv de aceasta dată. Cartea dezvoltă o intrigă bogată în eveni­mente şi fapte haiduceşti de vitejie, toate puse în slujba Unirii. Acţiunea, de o mare vioiciune, ca în epica istorică a lui Dumas sau romanul „Haiducii’” de P. Istrati, ne poarta pe coordonate geografice băcăuane, romaşcane şi ieşene. Nu lipsesc aventurile nocturne de la „Grosul” din Bacău şi Iaşi, unde haiducul este la popreală sau de la „Hanul Ancuţei”, unde arnăuţii căpitan­ului Stamate, travestiţi în negustori, îl prind pe Calomfir, prietenul de haiducie al valahului. Cu toata fraudă antiunioniştilor, balotajul dă câştig de cauză unioniştilor. care îl au alături pe nimeni altul decât bardul de la Mirceşti, poetul şi prietenul haiducilor si cel mai vajnic aparilor si militant al Unirii. Muşchetarii autohtoni nu au săbii, se luptă cu mintea, cu... harapnicul cam de un stânjen” şi cu „lăuta” (scripca) lui Iancu Budu, dar rezultatele lor sunt pe măsura elanului romantic cu care-şi pun întreaga viata in slujba Unirii. Victoria va fi deplina, partida unionistă va câştiga bătălia eu caimacamul Vogoride şi cu beizadea Grigore Sturza - care „umbla cu limba scoasă după domnie”. Alexandru Ioan Cuza va fi ales, spre fericirea celor mai largi pături sociale, prinţ al Unirii, existând premizele unei păci sociale şi ale instaurării dreptăţii în tară. Pe fundalul acestor evenimente istorice palpitante, cu momente de suspans, se desfăşoară povestea de dragoste dintre lovită si fiica negustorului Grigoraş, Ileana Coculeana; sau - cum îi plăcea lui Ioniţă s-o numească -„Ileana Cosânzeana”. Si în acest plan avem o intriga bine condusa de romancier, pentru că dragostea celor doi va fi mereu primejduită de asiduitatea căpitanului Stamate, „cel cu faţa de cal”, care nu se împacă cu gândul de a fi învin­sul haiducului. Se pare că în timp ce Valahul se alia la Iaşi cu treburi unioniste, Stamate o agresează pe Ileana provocându-i boala şi apoi moartea. Răzbunarea haiducului nu va mai avea loc devreme ce hainul căpitan se va îneca în apele învolburate şi îngheţate ale Siretu­lui, căutându-si scăparea prin fuga spre Tamaşi, unde-şi avea sălaşul. Mai este vorba şi de o altă poveste cu nişte comori îngropate în plaiul Săuceştilor de către oamenii lui Calomfir. Poveste rămasa în ceaţă prin moartea lui Potoroacă şi a căpitanului de haiduci, Calomfir. Scris cu gustul pentru aventură, într-un stil vioi, antrenant. într-o limba literară cursivă presărată, fără a face abuz, cu arhaisme şi regionalisme, romanul „Haiducul Ioviţă Valahul” ne aminteşte - ca atmosferă şi personaje - de roman­ul istoric al lui Mihail Sadoveanu, ceea ce nu-i scade cu nimic valoarea de operă epică originală, într-o viziune realist-romantică. Valeriu TRAIAN

Uşa era deschisă! Întră răsucindu-se cu aproape o sută optzeci de grade pentru a găsi pe bâjbâite întrerupătorul şi a aprinde unicul bec atârnat de bagdadie. Întreaga încăpere se umplu de lumină. Întoarse capul. În faţa lui o privelişte la care nici nu s-a gândit vreodată şi la care nici nu se aştepta. Pe patul din celălalt capăt al camerei, cu faţa în sus, într-o poziţie puţin cam incomodă şi puţin dezordonată, Eva dormea. Sărmana, o fi răpus-o oboseala! gândi el strecurându-se aproape tiptil pe covorul de iută şi se duse direct spre ea să o sărute când constată cu groază că buzele îi sunt mai reci ca de obicei, cam vinete şi că nu reacţionează normal la un asemenea gest. Mai mult decât atât, trupul părea inert, iar la gât ieşeau în evidenţă nişte pete negre. Nu-i venea a crede. O zgâlţâi puţin crezând că se preface. Nici–o mişcare. Era imposibil să se prefacă, adică să joace teatru! Trăia un coşmar! Trebuia să se trezească la realitate! Şi totuşi se repezi să o strângă la piept, doar-doar îi va insufla puţină viaţă. Poate că doarme profund. O va trezi! O va readuce la viaţă! În zadar. Nu reuşi. Atunci, cu un oarecare efort o luă în braţe. Era cât pe ce să cadă cu ea. Era mai grea ca de obicei.