Vicovia S.r.l - Produse

– Te sumeţeşti împotriva Dom-nului Ţării şi a Voievodului tău, vistiernice Iane şi s-ar putea afla cu ma re primejduire. – Voievodul Ţării peste voinţa noastră, Măria Ta, căci ţi–am stat împotrivă cu sabia–n mână la Jiliştea, la Brăila, la Bucureşti, la Cahul, la Tighina, la Cetatea Albă şi mai apoi la Roşcani, unde prin strâmb jurământ l-ai dat morţii pe Ion Voievod, la înţelegere cu Cighaleg Paşa. Dacă păgânii te–au suit în Domnia Moldovei, de ce ne ceri domniilor noastre să–ţi stăm de sprijin pentru nevoinţa păgânilor, căci noi le–am arătat potrivnicia noastră? – Destul, vistiernice Iane! Îţi pui capul în primejduire de moarte. – Pentru adevăr, Măria Ta? – Întrecut–ai măsura, vistiernice, iar îngăduinţa Domniei Mele nu-şi mai află strunirea! – Ai adus nenorocire asupra Moldovei şi ai lăsat–o la îndemâna celor care te–au aburcat în Scaunul Ţării, după cum s–a aflat poftirea Măriei Tale, ai îngăduit tătarilor s–o prade şi s–o ardă până mai jos de Cetatea Romanului, iar acum te vaiţi că nu mai poţi ostoi lăcomia păgânului? Au nu aveai ştiinţă despre toate acestea? Autorul

- Ştii prea bine, Mehmed Paşa, că cei din neamul Muşatinilor nu pot fi cumpăraţi cu nimic. Pentru ei, peticul acela de pământ ce se cheamă Moldova se află mai presus de firea şi făptura lor, sunt legaţi de pământul acela cu nişte legături atât de trainice, pe care nimeni, în afara lor, nu le poate desluşi şi nici înţelege. Viaţa lor, întreaga lor făptură, nu înseamnă nimic în faţa Ţării, Moldova înseamnă totul pentru ei, pământul din care s-au născut, strămoşii din vremurile trecute, toate nişte legiuiri de care nu se pot lepăda, chiar dacă şi-ar pierde viaţa, care nu înseamnă nimic dacă nu-i trăită în libertate şi pe pământul lor sfânt. Marii noştri Sultani s-au ostenit să-i cuprindă de atâte ori în hotarele Împărăţiei Otomane şi n-au izbândit niciodată în cumpănirile lor, pentru că nu se află pe acest pământ o putere atât de vrednică încât să-i poată desface de acest legământ nerostit şi neînţeles de alte seminţii.

Lumea zugrăvită de Monica Ligia Corleanca trăieşte într-un timp și în nişte circumstanțe care, fulgerător, devin istorie chiar dacă importanța lor imediată este irelevantă. O „lume” care se întinde între două realități complet diferite ca spațiu și timp, condiție socială ori economică. Este agonia imigrantului aflat permanent între o lume care nu vrea să moară și una care refuză să se nască. Alexandru Nemoianu

Noi, o ţară săracă, un popor sărăcit şi furat ca la drumul mare de emanaţii de după 1989 sponsorizăm o universitate americană. De fapt sponsorizăm o lichea care a fugit peste ocean şi trebuie să trăiască pe picior mare, iar pentru aceasta este ajutat de consangvinii din România cocoţaţi în demnităţi nemeritate. Ei se caţără, dar de ce-i lăsăm să ne înjosească, să ne denigreze ca neam? Nu nestimabilul H.R.P. insulta grav poporul român când afirma case urinează pe neamul românesc, că românii nu pot alcătui un popor fiindcă sunt doar 22 de milioane de omuleţi patibulari şi alte asemenea enormităţi? Prin primăvara acestui an, la postul TV Internaţional am avut surpriza neplăcută să-l aud pe acest individ afirmând (într-un dialog cu un alt intelectual de seama sa) că marca fabricat în România ar fi cea mai proastă glumă, că în acest fel produsele care ar purta o asemenea marcă nu ar avea nici o căutare pe pieţele externe. Iată ce mesaj transmite acest individ, care spre ruşinea noastră şi a guvernanţilor actuali este demnitar al statului român pus în fruntea unei instituţii care are menirea să promoveze valorile culturii române (spirituale şi materiale) în lume. Aflându-mă în acea perioadă în S.U.A. am putut constata revolta multor români stabiliţi în această ţară faţă de afirmaţiile defăimătoare, mincinoase şi chiar triviale ale lui H.R.P.

Apologetica creştină este ramura ştiinţei teologice, care se ocupă cu respingerea atacurilor venite împotriva credinţei de la necredincioşi, iar Polemica este ramura ştiinţei teologice care răspunde atacurilor venite de la teologii altor confesiuni sau secte, ori chiar aparţinând aceleiaşi confesiuni, dar care au sau susţin păreri diferite sau de–a dreptul potrivnice învăţăturilor oficiale ale Bisericii. Şi una şi alta, şi Apologetica şi Polemica, duc deci luptă literară cu cele două categorii de potrivnici ai dreptei credinţe, ai învăţăturii celei adevărate. Amândouă pot fi dar numite cu un singur termen: Teologie luptătoare. Am dat acestei lucrări titlul de Teologie luptătoare, deoarece în cele ce urmează sunt tratate problemele apologetice şi polemice cuprinse mai întâi în manualul de religie pentru clasa a VII, conform programei analitice din 1929, intitulat: Apologetică sau Elemente de Filosofia Religiei creştine, şi după aceea în manualele: Noţiuni de Filosofie a Religiei şi Elemente de Filosofie creştină. Varietatea acestor probleme şi modul cum le–am expus în manualele mele didactice m–au dus la convingerea că aceste probleme merită să fie cunoscute în cercuri mai largi decât cel şcolar şi de minţi mai coapte decât ale elevilor din clasele primare. Îndeosebi pentru studenţii teologi şi preoţi le cred de mare folos şi nu mai puţin pentru orice om cu oarecare cultură şi cu râvnă pentru cunoaşterea temeiurilor credinţei şi învăţăturii Bisericii noastre strămoşeşti. În acest scop am condensat problemele din ambele manuale în acest volum, le–am adus mici modificări, le–am adăugat un capitol nou: Despre francmasonerie şi le supun aprecierii cititorilor, în nădejdea, ca prin aceasta am adus un cât de mic serviciu Bisericii strămoşeşti şi neamului românesc.