Si eu am crescut in aceasta casa de copii.Au fost ani frumoşi ...cat se poate spune .Eu nu am de ce sa regret ,decât ca... puteam sa fi rămas in familie si fi crescut alaturi de sora si fratele meu .După pierderea tatălui ,am fost abandonata in acest orfelinat la varsta de 10 ani.Se vede ca Dumnezeu m-a iubit mult si m-a protejat...chiar dacă trauma a fost ingrozitoare ,una dupa alta. Decesul tatalui...apoi abandonata de mama aici.Mi-ar plăcea sa vizitez acest orfelinat si sa-mi vad camera (dormitorul 13 ultimul etaj.Sunt stabilita in strainatate si sper ca odată sa pot pasi din nou pe usa care m-a primit candva ca oaspete câţiva ani buni.