Nu inteleg de ce toata lumea are senzatii, sentimente si opinii extatice despre spectacolele acestei institutii publice. Inteleg ca interpretarea data unui personaj de catre un anumit actor te poate transpune in alt context, dar asta e rolul teatrului, pana la urma! Stagiunea Nationalului e de la an la an mai nefericita, iar "cearsafurile" mov care acopera cele doua laturi ale cladirii nu atrag atentia pentru ca s-a montat un text inedit, ci doar pentru simplu motiv ca vezi insirate niste nume si nu stii unde sa le asezi - imi amintesc de pomelnicul pe care bunica mea il da in fiecare duminica la biserica. Risipa... Asa ca nu mai laudati institutia si pe "marii maestri" sau "monstrii sacri" ai "scenei romanesti". Ganditi obiectiv in subiectivitate!