Casa NUR, e o casa cu mult suflet, suflet dat de cei care se ocupa de oamenii care acolo au gasit refugiu. Am gasit cu greu casa care sa nu para un loc plin de straini pentru mama, un loc in care sa am siguranta ca mama este tratata ca un om si un loc care sa imi asigure mie linistea sufleteasca in ceea ce priveste soarta mamei cand eu sunt prinsa in iuresul acestei vieti, complicata cateodata. Domnul doctor Alsamnah Tarik, sotia lui Dana, toata echipa, sunt minunati si oamenii care traiesc acolo fie ca au o varsta in care au trait bune si rele, fie ca au probleme de sanatate si se recupereaza, simt ca sunt ajutati si ingrijiti cu suflet, caci fiind acolo pot sa mai gaseasca bucurii in viata si speranta ca maine va fi o zi mai buna. Ei chiar se gandesc la ziua de maine. Fiecare din ei au avut bune si rele in viata lor iar acum poate ca sunt obositi dar, aici se bucura de amintirile placute pe care le-au trait, isi mangaie unul altuia ranile din suflet si da, pot sa mai gaseasca impreuna bucuria zilei de maine si sa isi faureasca alte amintiri. Atunci cand deschizi usa si pasesti acolo, ei pot sa iti zambeasca. Sunt asculati, sunt indrumati, se pot simti utili atat cat ii lasa puterile si mai ales, se pot simti acasa, o altfel de casa decat cea in care au fost obisnuiti sa stea dar una care e vie si care ii imbratiseaza cu drag. Nu se vor simti abandonati, are cine sa ii asculte, cine sa le intinda o mana de ajutor daca este nevoie. Simt nevoia sa spun multumesc pentru fiecare bucatica de suflet impartita cu acesti oameni si simt ca acest multumesc e prea putin pentru ce face echipa casei NUR.