Recenzii

Chiar in inima Iasului, inainte de a incepe urcusul spre teiul lui Eminescu din dealul Copoului, printre arbori falnici si inconjurata de vestigii cu rezonanta istorica- zidul curtii particulare apartinand lui Voda Lapusneanu- se deschide perspectiva casei junimistului Vasile Pogor. Pe langa valoarea memoriala, aceasta cladire, construita in perioada 1855-1858, prezinta importanta si prin faptul ca ea se numara printre primele case particulare in care s-a introdus iluminatul electric in Iasi, de unde si denumirea de "casa cu ferestre luminate". Intrarea principala a cladirii este marcata de un peron lung, sub un peristil cu patru coloane toscane, deasupra carora doua semicoloane ionice impodobesc etajul cu balcon. Un elegant frontispiciu, decorat cu motive ornamentale fitomorfe in basorelief, incununeaza fatada principala a constructiei. Un loc istoric in care o vizita cu elevii le va ramane intiparita in suflet.

Decorul reuseste sa fie elegant, modern, fara sa fie pretentios si e perfect reprezentativ atat pentru o cina romantica, cat si pentru o masa de afaceri, in interiorul restaurantului sau in superba gradina de vara. Ambientul e relaxant, muzica pe timpul zilei fiind cea clasica iar in weekend-uri atmosfera de seara e intretinuta de formatia Melodic, restaurantul fiind rezervat pentru nunti, petreceri private, receptii.Locatia e ceva cam departe de centrul orasului, in drum spre Bucium, langa statia Petrom, dar se merita cu siguranta drumul.Personal de exceptie, ales cu grija, un foarte bun bucatar si ospatari pregatiti, o combinatie potrivita pentru un restaurant care se respecta. Preturile sunt bune, in concordanta cu calitatea serviciilor si priceperea bucatarului, obtinandu-se astfel un echilibru perfect calitate - pret. Restaurantul reuseste sa fie, cu siguranta, o surpriza placuta pentru cei care merg aici pentru prima data.

O terasa foarte dragut amenajata, in stil rustic, cu bancute de lemn si ghivece cu flori in culori vesele, in aerul racoros si curat de Bucium iti ofera clipe de relaxare si liniste. Avantajul unui restaurant atat de mic ca spatiu e usurinta cu care poate fi condus concentrand nevoile vietii mondene pentru a asigura servicii de calitate, prompte, complete. Astfel, servirea e impecabila si ridica standardele restaurantului. Meniul e traditional romanesc iar preturile destul de picante dar care se justifica in mancarea gustoasa. Restaurantul se umple de fum si galagie cand e plin de clienti. Atmosfera calda si primitoare este intretinuta de un fond muzical relaxant pe timpul serii si de muzica de la radio pe timpul zilei.

Chiar daca nu e coapta pe cuptor cu vatra pe lemne savoarea pizzei e pastrata totusi oferind un bun raport pret - calitate. Timpul in care e servita pizza nu e insa de partea clientilor durata servirii comenzii creand reclamatii ale clientilor. Amabilitatea si pregatirea ospatarilor lasa de dorit iar baietii de cartier pot fi vazuti foarte des in aceasta locatie.

Restaurantul dispune si de o teresa, in jurul casei, nu prea spatioasa, unde vara este o placere sa servesti masa, daca nu vei fi deranjat mieunatul pisicilor care completeaza peisajul, atrase de mirosul de mancare. Ospatari draguti ca aspect si comportament, cu veste negre sau papion la camasa, te intampina de la intrare. Serviciul reprezinta mixul potrivit intre sarm si eficienta, cu mici obiectii la servirea de la etaj. Per total insa, o nota buna.