Radu Aurelian - Birou de mediator - Produse, oferte, noutăţi

Știri

Autoritate parinteasca exercitata de catre un singur parinte

25.05.2016

?Prin sentinţa civilă nr. 2075/19.06.2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost declarată desfăcută prin acord căsătoria părţilor, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei ?, născută la data de ? să revină ambilor părinţi, s-a stabilit locuinţa minorei la reclamantă, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere de 150 lei lunar.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanta solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minora ?, născută la data de 19.06.2008, să fie exercitată numai de către ea, motivat în principal de faptul că pârâtul este dezinteresat de viaţa minorei şi nu îşi dă acordul în anumite situaţii.

Din declaraţiile martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta şi minora locuiesc cu părinţii reclamantei în municipiul Oneşti.

Pârâtul este plecat de mai mulţi ani în Italia, nu ţine legătura nici cu reclamanta nici cu minora, fiind total dezinteresat de cele două persoane.

***Exercitarea autorităţii părinteşti după divor? atunci când unul din părinţi locuieşte în altă ţară***

Pârâtul nu a mai văzut-o pe minoră de când aceasta avea vârsta de doi ani, astfel că minora nici măcar nu îl cunoaşte pe tatăl său, nu întreabă de acesta, ştiind cum arată dintr-o poză.

Mai mult decât atât, în urmă cu aproximativ patru ani, minora a avut o problemă de sănătate care necesita intervenţie chirurgicală, iar pârâtul nu vroia să îşi dea acordul pentru această intervenţie, punând în pericol sănătatea minorei. În cele din urmă, după mari insistenţe pârâtul şi-a dat acordul şi fetiţa a fost operată la Iaşi.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa consideră că există motive întemeiate în sensul art. 398 Cod civil pentru ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.

Prin modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin Legea nr. 257/2013 se defineşte noţiunea de motive întemeiate pentru exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către un părinte. Astfel, dispoziţiile art. 31 alin. 2/5 prevăd că ?(2^5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.?

***Exercitarea autorită?ii părinte?ti de către bunică. Condi?ii***

Din cele menţionate anterior, instanţa reţine că atitudinea pârâtului de a refuza să-şi dea acordul în situaţii critice ce pun în pericol sănătatea copilului, reprezintă un risc pentru copil.

Având în vedere aceste considerente, instanţa reţine că există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte, urmând a admite acţiunea reclamantei.? (Judecătoria One?ti, Sentin?a civilă nr. 589/2016, portal.just.ro)

sursa: legal-land.ro

Autoritate parinteasca exercitata de catre un singur parinte

25.05.2016

?Prin sentinţa civilă nr. 2075/19.06.2012 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost declarată desfăcută prin acord căsătoria părţilor, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei ?, născută la data de ? să revină ambilor părinţi, s-a stabilit locuinţa minorei la reclamantă, a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere de 150 lei lunar.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanta solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minora ?, născută la data de 19.06.2008, să fie exercitată numai de către ea, motivat în principal de faptul că pârâtul este dezinteresat de viaţa minorei şi nu îşi dă acordul în anumite situaţii.

Din declaraţiile martorilor coroborate cu înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta şi minora locuiesc cu părinţii reclamantei în municipiul Oneşti.

Pârâtul este plecat de mai mulţi ani în Italia, nu ţine legătura nici cu reclamanta nici cu minora, fiind total dezinteresat de cele două persoane.

***Exercitarea autorităţii părinteşti după divor? atunci când unul din părinţi locuieşte în altă ţară***

Pârâtul nu a mai văzut-o pe minoră de când aceasta avea vârsta de doi ani, astfel că minora nici măcar nu îl cunoaşte pe tatăl său, nu întreabă de acesta, ştiind cum arată dintr-o poză.

Mai mult decât atât, în urmă cu aproximativ patru ani, minora a avut o problemă de sănătate care necesita intervenţie chirurgicală, iar pârâtul nu vroia să îşi dea acordul pentru această intervenţie, punând în pericol sănătatea minorei. În cele din urmă, după mari insistenţe pârâtul şi-a dat acordul şi fetiţa a fost operată la Iaşi.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa consideră că există motive întemeiate în sensul art. 398 Cod civil pentru ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.

Prin modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prin Legea nr. 257/2013 se defineşte noţiunea de motive întemeiate pentru exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către un părinte. Astfel, dispoziţiile art. 31 alin. 2/5 prevăd că ?(2^5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.?

***Exercitarea autorită?ii părinte?ti de către bunică. Condi?ii***

Din cele menţionate anterior, instanţa reţine că atitudinea pârâtului de a refuza să-şi dea acordul în situaţii critice ce pun în pericol sănătatea copilului, reprezintă un risc pentru copil.

Având în vedere aceste considerente, instanţa reţine că există motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată de un singur părinte, urmând a admite acţiunea reclamantei.? (Judecătoria One?ti, Sentin?a civilă nr. 589/2016, portal.just.ro)

sursa: legal-land.ro

Directiva privind SAL in materie de consum

07.05.2015

mediereonline.com/blog/directiva-privind-sal-materie-de-consum-6/

Autor:  Ciprian Tanul ? asist. univ. drd. Universitatea Babe?-Bolyai Cluj Napoca ? Autoritatea Na?ională pentru Protec?ia Consumatorilor din România a încheiat recent consultarea publică cu privire la proiectul de lege privind solu?ionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori ?i profesioni?ti. Legea este menită să transpună Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European ?i a Consiliului din 21 mai 2013 privind solu?ionarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva privind SAL în materie de consum) în sistemul juridic na?ional. Autorită?ile române par să prefere o abordare centralizată, excluzând complet din proces entită?ile SAL private care există deja, cum ar fi mediatorii ?i organismele private care oferă servicii de mediere. Povara financiară ?i administrativă a procedurii este pusă în general pe seama întreprinderilor. Costul total al transpunerii este încă necunoscut, iar o serie de incertitudini generate de modul de redactare a directivei sunt preluate în proiectul în cauză. Scopul acestui articol este acela de a prezenta câteva aspecte importante ale viitoarei legi, cu accent pe principalele provocări cu care mediatorii ?i întreprinderile se vor confrunta în viitorul apropiat dacă legea va fi adoptată ca atare de Parlamentul României.

Facturarea in 2013 Ce reguli noi se aplica de anul viitor

14.11.2012

http://centruldemediereploiesti.ro/index.php?news&nid=3

Articole

Statistici 2011-2015 (I) - Delincventa juvenila

25.05.2016

Autor: Cristi Danilet           Statistica pe care CSM o deţine ar putea fi folosită pentru explicarea anumitor fenomene sociale şi conturarea unor politici ale statului. Din păcate, deşi adunăm în fiecare an ?tone? de date, nimeni nu pare a fi interesat de ele. Încep o serie de articole pe această temă cu datele despre minori. Prin prezentul articol pun la dispoziţia publicului cifre privind delincvenţa juvenilă, subliniind că este vorba de dosarele trimise în faţa instanţelor de către procurori. Numărul real de infracţiuni comise de minori nu poate fi cunoscut, căci sunt infracţiuni care nu se descoperă niciodată; o parte din infracţiuni nu pot fi probate; iar pentru o altă parte procurorii consideră că nu este necesară trimiterea în judecată.

În ultimii cinci ani, în România au fost trimişi în judecată peste 20.000 de minori, dintre care aproape 15.000 au fost condamnaţi. Noul Cod penal, care a redus pedepsele pentru majoritatea infracţiunilor şi a eliminat aplicarea pedepsei închisorii pentru minori, a generat o scădere cu o mie a numărului de copii trimişi în judecată, fără ca asta să însemne o scădere a numărului de infracţiuni comise de minori. În ultimii doi ani s-a înregistrat un număr de aproximativ  800 de copii condamnaţi la măsuri educative privative de libertate în locuri destinate lor.

Statistica ne arată că în fiecare zi sunt trimişi în judecată cinci minori pentru comiterea infracţiunilor de furt şi doi minori pentru tâlhărie. În fiecare zi încă un minor care comite o lovire sau vătămare corporală simplă ori gravă ajunge în faţa instanţei. La fiecare trei zile încă un minor este adus în faţa judecătorul pentru că a comis un act sexual cu privire la un alt minor sau pentru că a comis un viol. Este de remarcat că numărul violurilor comise de minorii trimişi în judecată s-a dublat faţă de acum 5 ani. De asemenea, încă un alt minor este adus în faţa judecătorului o dată la trei zile pentru că a omorât o altă persoană, în cele mai multe cazuri cu intenţie  ? doar 10% din ucideri sunt comise din culpă.

Deşi în România permisul de conducere se obţine începând cu vârsta de 18 ani, totuşi un număr de peste 100 de minori prinşi la volan sunt trimişi în judecată în fiecare an. Avem în România minori implicaţi în comiterea de infracţiuni de pornografie infantilă, consum şi trafic de droguri, trafic de persoane.

Iată mai jos un tabel cu date statistice care reflectă cele de mai sus.

MINORI

INCULPAŢI20112012201320142015      Total35804964482634223535din care:     Furturi21722882277018501761Tâlhării478716726557710Loviri şi Vătămări250366376244299Violuri679796103110Acte sexual cu minor3140412420Omoruri4499957395Ucideri din culpă12161289Infracţiuni rutiere130135143140162Consum şi Trafic de droguri2242393630

iar în ANEXĂ regăsiţi un tabel detaliat cu numărul de minori inculpaţi pentru toate infracţiunile comise de ei în ultimii 5 ani, în funcţie de instanţa competentă să judece în fond ? Judecatorii, respectiv Tribunale.

sursa: cristidanilet.wordpress.com

Proces de consultare a mediatorilor din judetul Dolj

07.05.2015

http://mediereonline.com/blog/proces-de-consultare-al-mediatorilor-din-judetul-dolj/

Grupul de initiativă pentru consultarea mediatorilor din judetul Dolj cu privire la organizarea Corpului Profesional al Mediatorilor din judetul Dolj

cu sustinerea Asociatiei Centrul de Mediere Craiova si al Asociatiei pentru Solutionarea Disputelor prin Mediere, care însumează un procent de 94% din totalul mediatorilor autorizati din judetul Dolj,

Locuinta copilului post - divort in Anglia

17.10.2014

CAFCAS este organizatia care face recomandari instantelor privind stabilirea locuintei copiilor post-divort. Documentul a fost creat cu finanţarea ?i sprijinul Comisiei pentru egalitate si drepturile omului din Anglia.

CAFCAS nu a fost in anii anteriori sustinatoare a ideii de custodie comuna fizica dar in lumina ultimelor cercetări ?tii?ifice ?i a experientei pozitive din alte ?ări, ?i-a revizuit pozi?ia fa?ă de problematica locuin?ei alternante. Edificator în acest sens este paragraful de mai jos (con?inut în documentul antemen?ionat):

?Custodia fizică comună nu înseamnă că timpul copilului este neapărat împăr?it în mod egal între cei doi părin?i, cu toate că aceasta este este o op?iune pe care ar trebui să fie întotdeauna considerată ca un punct de plecare în discu?ii atât de către inspectorii CAFCASS cât ?i de către părin?i, dacă nu sunt motive întemeiate de a se lua o decizie contrară. În Anglia, estimările recente arată că aproximativ 11% dintre copiii din familiile separate petrec în mod gal timpul în grija celor doi părin?i. ?? ?Citeste mai departe despre Recomandarea CAFCAS din Anglia privitoare la locuinta copilului post-divort

sursa: blog.arpcc.ro

INLATURAREA RASPUNDERII PENALE CU AJUTORUL MEDIERII

14.11.2012

    Inlaturarea raspunderii penale este posibila in situatia in care partea vatamata si-a retras plangerea prealabila sau partile implicate in conflict s-au impacat. Impacarea reprezinta o alternativa pentru raspunderea penala, implicit pentru procedura judiciara, substituind politica represiva cu cea recuperatoare si totodata diversificand administrarea justitiei penale.

     Pentru intelegerea corecta a aplicarii acestor norme de drept penal in procedura de mediere, trebuie sa se inteleaga de la inceput deosebirea clara dintre plangerea prealabila si plangere. In timp ce plangerea prealabila reprezinta o conditie de tragere la raspundere penala a vinovatului pentru o infractiune comisa, plangerea reprezinta doar o incunostintare despre savarsirea unei infractiuni a carei parte vatamata a fost el/ea sau alta persoana pentru care poate face plangere. Art. 284 din CPP prevede ca in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.
     In cazul procedurii plangerii prealabile, victima infractiunii are libertatea de a alege daca va solicita sau nu tragerea la raspundere penala a faptuitorului, drept echivalent cu cel existent in procedura civila de a promova sau nu actiunea necesara pentru obtinerea despagubirilor ori realizarea creantei. Acest drept este conferit de leguitor numai in cazul anumitor infractiuni, prevazute de Codul penal sau de legile speciale cu dispozitii penale.
     Conform  art. 131 CP, dreptul de a formula plangerea prealabila in vederea punerii in miscare a actiunii penale are un caracter personal si apartine exclusiv persoanei vatamate.
     In cazul actiunilor penale puse in miscare la plangerea prealabila, partea vatamata este cea care dispune in exclusivitate asupra punerii in miscare a actiunii penale si singura care poate stopa exercitarea acesteia inainte de pronuntarea unei solutii definitive, prin retragerea plangerii sau prin impacare cu inculpatul.
     Potrivit dispozitiilor, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, retragerea acesteia are ca efect inlaturarea raspunderii penale.
     Ca si introducerea plangerii, retragerea acesteia este un act de vointa unilateral al persoanei vatamate care, dupa ce a introdus plangerea prealabila, in conditiile legii, revine asupra hotararii sale, retragandu-si plangerea inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. Legea da dreptul persoanei vatamate nu numai de a determina prin vointa sa declansarea procesului, dar si de a pune capat acestuia, cata vreme justitia nu s-a pronuntat definitiv. Retragerea plangerii are, asadar, aceleasi  consecinte ca si lipsa plangerii prealabile.
     Lipsa plangerii prealabile produce efecte in rem(introducerea sau retragerea plangerii prealabile determina punerea in miscare sau stingerea actiunii penale fata de toti participantii, chiar daca plangerea prealabila sau retragerea ei s-a facut numai cu privire la unul dintre ei). Prin urmare, in caz de indivizibilitate activa (participatie penala) sau pasiva, ea trebuie sa priveasca toti faptuitorii, respectiv toate partile vatamate.
     Conform art.132 alin.1 CP, impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si stinge si actiunea civila. Disponibilitatea procesului se manifesta, in acest caz, in acordul de vointa al partilor cu privire la stingerea amiabila a litigiului dintre ele.
     Ca si la formularea plangerii prealabile si retragerea acesteia, impacarea partilor are un caracter mixt, care priveste dreptul penal si cel procesual penal. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 132 CP, impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala. Pe de alta parte, prin art. 10 alin. 1 lit. h) din CPP se prevede ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca a fost retrasa plangerea prealabila, daca partile s-au impacat ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii. Ca urmare, efectul acordului partilor este definitiv si obligatoriu pentru organele judiciare, actiunea penala neputand continua peste vointa acestora. Organul judiciar va dispune neinceperea urmaririi penale. Daca a inceput urmarirea penala, solutia va fi incetarea acesteia (art. 11 pct 1 lit c CPP), iar instanta va dispune incetarea procesului penal (art.11 pct. 2 lit b CPP).
     Spre deosebire de cazul plangerii prealabile, unde retragerea opereaza in rem si produce efecte fata de toti participantii, impacarea opereaza in personam, inlaturand raspunderea penala numai cu privire la inculpatul cu care persoana vatamata s-a impacat.
     Impacarea partilor consta in intelegerea facuta intre persoana vatamata sau reprezentantul acesteia si faptuitor pentru a pune capat conflictului determinat de savarsirea infractiunii si de a renunta la realizarea procesului penal. Pentru a avea efecte juridice, impacarea trebuie sa fie personala, totala, neconditionata si definitiva, conditii ce trebuie indeplinite in mod cumulativ.
     Impacarea produce efectele mentionate numai daca a intervenit pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Pentru persoanele lipsite de capacitati de exercitiu, impacarea se face numai de catre reprezentantii lor legali, iar cei cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
     Impacarea produce efecte si in situatia in care actiunea a fost pusa in miscare din oficiu. Impacarea partilor poate avea loc atat in fata organelor de urmarire penala, cat si a instantei de judecata si se poate realiza in raport cu oricare dintre inculpati, in situatia in care partea vatamata s-a plans impotriva mai multor persoane.
     Infractiuni pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala:
INFRACTIUNI CONTRA INTEGRITATII CORPORALE SI A SANATATII:
Lovirea sau alte violente
- Forme agravate ale infractiunii de loviri sau alte violente:
a. fapta savarsita asupra unui membru de familie
b. fapta a pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare cel mult 20 de zile de ingrijiri medicale
c. fapta a pricinuit o vatamare unui membru de familie ce necesita pentru vindecare cel mult 20 de zile de ingrijiri medicale
Vatamarea corporala
- forma agravata:
             savarsita asupra unui membru de familie
Vatamarea corporala din culpa – (ingrijire mai mult de 10 zile dar mai putin de 61 de zile de ingrijiri medicale)
-  forme agravate:
-savarsirea faptei este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anumite activitati

INFRACTIUNI CONTRA LIBERTATII PERSOANEI :
Violarea de domiciliu
Amenintarea
Violarea secretului corespondentei
Divulgarea secretului profesional
INFRACTIUNI PRIVITOARE LA VIATA SEXUALA:
Violul
Seductia
INFRACTIUNI CONTRA DEMNITATII :
Insulta
Calomnia
INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI :
Furtul
Forme atenuate de furt:
a. furtul savarsit intre soti
b. furtul savarsit intre rude apropiate
c. furtul savarsit de minor in paguba tutorelui sau
d. de catre cel care locuieste impreuna cu partea vatamata sau este gazduit de aceasta
Abuzul de incredere.
Gestiunea frauduloasa
Distrugerea
Tulburarea de posesie

INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELATII PRIVIND CONVIETUIREA SOCIALĂ :
Abandonul de familie
Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului
Tulburarea folosirii locuintei
     Actiunea penala pentru viol, asa cum este prevazuta de art. 197  alin. (1)  CP se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Odata retrasa plangerea prealabila se inlatura si raspunderea penala.
     Nu acelasi lucru putem spune atuci cand violul se incadreaza  in vreuna dintre urmatoarele situatii:
a) fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului;
c) victima este membru al familiei;
d) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii;
e) daca victima nu a implinit varsta de 15 ani;
f) daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
     In aceste cazuri, actiunea penala se pune in miscare din oficiu( retragerea plangerii prealabile nu inlatura raspunderea penala) si avand in vedere ca dispozitiile art. 197 CP nu prevad posibilitatea impacarii partilor, nu se poate inlatura raspunderea penala pentru savarsirea infractiunii de viol.
     Legiuitorul a prevazut expres aceasta cauza de inlaturare a raspunderii penale numai in cazul anumitor infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
 

                                                                                                       Aurelian Radu
                                                                                                           Mediator
                                                                                    Membru al Centrului de Mediere Ploiesti

MEDIEREA ÎN CAUZELE PENALE

19.10.2012

În cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, medierea poate fi calea cea mai potrivită ca părţile să ajungă la un acord.
Nici în restul cauzelor penale medierea nu este exclusă, întrucât o serie de aspecte importante în cadrul procesului penal pot fi soluţionate prin mendiere, mai ales cu privire la latura civilă.
Fiind şi în acest caz o alegere  a părţilor dacă apelează sau nu la procedura medierii, în Legea nr.192/2006, în cuprinsul alin.(2) al art. 67 se precizează expres:”Nici persoana vătămată şi nici făptuitorul nu pot fi constrânşi să accepte procedura medierii” .
Dreptul la asistenţă juridică este un drept esenţial ce este necesar a fi respectat şi în procedura medierii. Acest aspect este reglementat expres în cuprinsul art. 68 din Legea nr.192/2006, care prevede:
”(1)În cauzele penale medierea trebuie să se desfăşoare astfel încât să fie garantat dreptul fiecărei părţi la asistenţă juridică şi, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă părţile au beneficiat de asistenţa unui avocat şi de serviciile unui interpret ori, după caz, să menţioneze faptul că au renunţat expres la acestea”
(2) În cazul minorilor, garanţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, şi în cadrul procedurii de mediere” .
Părţile pot apela la mediere atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, efectele parcurgerii procedurii de mediere fiind specifice fiecărei etape:
INAINTEA ÎNCEPERII PROCESULUI PENAL
” (1) În cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz,  instanţa de judecată. (n.n.- în urma modificării art.279 Cod proc.pen. prin Legea nr.356/2006 plângerea prealabilă se adresează organelor de cercetare penală sau procurorului, iar nu instanţei de judecată).
(2) Dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii. Dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.”- (art.69 din Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare).

DUPĂ ÎNCEPEREA PROCESULUI PENAL
” (1) În cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere”.
(2) Suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere”;
(4) Procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut de art.2”;
(5) Pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin.(1) lit.b) şi c) -- (art.70 din Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare).
Pentru cazul în care părţile se prezintă la mediator pentru a putea decide ulterior dacă  mai este cazul să formuleze sau nu plângere penală prealabilă, ori dacă solicită instanţei încetarea procesului penal prin împăcarea părţilor, după caz,  consider că este util ca mediatorul să cunoască aspectele importante cu privire la PLÂNGEREA  PREALABILĂ, astfel încât să poată desfăşura procedura medierii cu profesionalism, având în vedere particularităţile acestei instituţii penale.


PLÂNGEREA PREALABILĂ şi RETRAGEREA ACESTEIA

1. Plangerea prealabilă

A. Concept şi caracterizare

Potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală în vigoare (art.221) şi ale noului Cod de procedură penală (art.288), organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe orice cale că s-a săvârşit o infracţiune.
Pe lângă aceste moduri generale de sesizare, Codul de procedură penală instituie şi unele moduri speciale de sesizare a organelor de urmărire penală în care se includ plângerea prealabilă, sesizarea sau autorizarea autorităţii şi manifestarea dorinţei guvernului străin, care operează numai în cazurile în care legea prevede un asemenea mod special de sesizare.
Plângerea prealabilă poate fi definită ca fiind un mod special de sesizare a organelor de urmărire penală şi constă în actul procesual penal, prin care persoana vătămată printr-o infracţiune îşi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală făptuitorul, act fără de care nu poate deveni incidentă legea penală şi, ca urmare, nu poate începe şi nici continua urmărirea penală.
În Codul penal în vigoare  (art.131) şi în  noul Cod penal (art.157 şi art.158) sunt prevăzute drept cauze de înlăturare a răspunderii penale atât lipsa plângerii prealabile, cât şi retragerea  acesteia, în acele cazuri în care legea penală prevede necesitatea unei asemenea plângeri pentru promovarea acţiunii penale. În cazul acestor infracţiuni, dacă lipsa plângerii prealabile împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru a începe urmărirea penală devine indispensabilă introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată la organul de urmărire penală, deoarece astfel dispare obiectul urmăririi penale de a trimite în judecată pe făptuitor.

B. Natura juridică a plângerii prealabile

Plângerea prealabilă are o natură juridică mixtă, fiind o instituţie atât a dreptului penal, cât şi a dreptului procesual penal.
Codul penal în vigoare prevede că acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă  a persoanei vătămate în cazul următoarelor infracţiuni:
• Lovirea sau alte violenţe (art.180);
• Vătămarea corporală (art.181);
• Vătămarea corporală din culpă [(art.184 alin.(1) şi alin.(3)];
• Violarea de domiciliu (art.192 alin.(1);
• Violarea secretului corespondenţei (art.195);
• Divulgarea secretului profesional (art.196);
• Violul (art.197 alin.(1) );
• Furtul simplu sau calificat săvârşit de un membru de familie (art.210);
• Abuzul de încredere (art.213);
• Gestiunea frauduloasă (art.214);
• Distrugerea (art.217 alin.(1);
• Abandonul de familie (art.305);
• Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor (art.307);
• Tulburarea folosinţei locuinţei (art.320);
Unele infracţiuni supuse plângerii prealabile sunt prevăzute de legi cu dispoziţii penale [de exemplu Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat – art. 27 alin .(2) şi (4)].
În unele legi cu dispoziţii penale se prevede că, pentru anumite infracţiuni, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (de exemplu, potrivit dispoziţiilor art.26 din Legea nr.191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval, acţiunea penală pentru infracţiunea de lovire a superiorului de către inferior se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate).
Noul Cod penal, preconizat a intra în vigoare la începutul lunii februarie  2014, prevede că acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul următoarelor infracţiuni:
• Lovirea sau alte violenţe (art.193);
• Vătămarea corporală din culpă (art.196);
• Ameninţarea (art.206);
• Hărţiurea (art.208);
• Violul (art.218 alin.(1) şi alin.(2));
• Agresiunea sexuală (art.219);
• Hărţuire sexuala (art.223);
• Violarea de domiciliu (art.224);
• Violarea sediului profesional (art.225);
• Violarea vietii private (art.226),
• Divulgarea secretului profesional (art.227);
• Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă (art.231),
• Gestiunea frauduloasă (art.242);
• Distrugerea (art.253 alin.(1) şi alin.(2);
• Tulburarea de posesie (art.256);
• Asistenţa şi reprezentarea neloială (art. 284);
• Violarea secretului corespondenţei (art.302);
• Abandonul de familie (art.378);
• Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor (art.379);
• Împiedicarea exercitării libertăţii religioase (art.381).

După cum se observă din menţionarea infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate potrivit atât Codului penal în vigoare, cât şi noului Cod penal, rezultă, pe de o parte, faptul că în noul Cod penal  există un număr mai mare de infracţiuni decât în Codul penal în vigoare la care statul a înţeles să renunţe  la dreptul său de monopol în exercitarea acţiunii penale în favoarea persoanei vătămate, iar, pe de altă parte,  că aceste infracţiuni au un grad mai redus de pericol social, şi, totodată privesc interese cu implicaţii personale sau de familie care ar putea fi afectate dacă s-ar declanşa acţiunea penală fără acordul celor vătămaţi.
În legătură cu reglementarea plângerii prealabile, în Codul penal în vigoare [(art.131 alin.(3) şi alin.(4)] şi a noului Cod penal [(art.157 alin.(2) şi alin.(3)], trebuie subliniat caracterul indivizibil al acesteia, care produce extinderea plângerii prealabile peste voinţa părţii vătămate. Astfel, în cazul în care o faptă a produs o vătămare mai multor persoane, răspunderea penală a făptuitorului este antrenată chiar dacă plângerea prealabilă provine numai de la una dintre persoanele vătămate ceea ce înseamnă o indivizibilitate activă a plângerii prealabile; dacă la săvârşirea infracţiunii au participat mai mulţi făptuitori, plângerea prealabilă introdusă împotriva unuia  dintre ei atrage răspunderea penală pentru toţi participanţii la acea infracţiune – indivizibilitate pasivă.

Ca instituţie a dreptului procesual penal, plângerea prealabilă a fost reglementată sub două ipostaze: lipsa plângerii prealabile şi retragerea acesteia, şi constituie una dintre cauzele de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a exercitării acesteia; lipsa plângerii prealabile constituie un caz de împiedicare a începerii urmăririi penale, un caz de încetare a ei.
În ambele ipostaze, plângerea prealabilă constituie o condiţie pentru începerea şi desfăşurarea procesului penal, respectiv o condiţie pentru începerea sau efectuarea urmăririi penale, pentru aplicarea unei pedepse.


Autor: SIMONA PETCU

Parteneriat

Propuneri colaborare

16.05.2014

Imi ofer disponibilitatea pentru colaborare cu avocati, notari, experti judiciari, executori judecatoresti, traducatori autorizati, experti contabili, arhitecti, evaluatori. Sunt deschis la orice propuneri pentru colaborare profesionala. Cu stima.